Totalul afișărilor de pagină

luni, 24 aprilie 2017

Uciși de ambițiile părinților

Se spune că toți părinții vor ce-i mai bun pentru copiii lor. Dar unii parcă vor prea mult. Acesta cred că este și cazul părinților celor doi copii care au murit în Retezat.

Atât de mult au vrut pentru ei încât i-au omorât. Da, i-au omorât.

Geta ”Dor” Popescu (14 ani) și Erik Gulacsi (13 ani) au plătit cu viața ambițiile extreme ale părinților lor.

Din păcate, nimeni nu intervine în astfel de cazuri în care părinții le impun copiilor lor stiluri de viață spartane, pentru a-i transforma în campioni. Iar excesele duc în unele cazuri la astfel de finaluri.

În familia Getei Popescu, nicimăcar nu era primul exces de pasiune a părintelui impus copilului. Sora acesteia, Crina ”Coco” Popescu, trăise aceeași drama încă de mică, motiv pentru care după ce a devenit majoră s-a retras din alpinismul de performanță.

Aceeași traiectorie ar fi urmat și Geta, când ar fi împlinit 18 ani. N-a mai apucat.

Nu știu ce e mai trist decât faptul că un părinte își împinge copilul spre moarte!

P.S.  "În mod normal un alpinist bun este un alpinist în viață. În mod normal un alpinist bun are peste 35-40 de ani și asta nu pentru că are mai multă putere, pentru ca are mai multă experiență" – David Neacșu, alpinist .

Un comentariu:

  1. E ușor să-ți dai cu părerea despre lucruri de care habar nu ai. Indivizii care au în vine sloganul las că-i bun și așa, sau am un serviciu mișto nu fac nimic, sunt experți în ai critica pe cei care ies în evidență prin muncă și talent. Acești netoți nu au cum să înțeleagă ce înseamnă să te dăruiești unei pasiuni, unui țel spre autodepășire, spre performanță. Fără astfel de indivizi lumea ar fi monotonă lipsită de strălucire atât în sport cât și în artă și alte domenii. Fără soții Karolyi (pe care la fel nu a fost in stare societatea să-i respecte pentru tot ce au făcut, după atât de multă batjocură au emigrat) nu am fi avut glorii în gimnastică. Câtă critică a trebuit să suporte de la cretinii campioni ai băgatului în seamă, din cauza că au îndrăznit să înceapă cu copiii de grădiniță antrenamentele. Au produs o excepție mondială, o Nadia Comâneci și de abia după asta au început și alții să antreneze copii după modelul lor. Așa de greu e să înțelegi că pământul e sferic și se învârte în jurul soarelui, nu invers. Mai trebuie să ardem pe câțiva pe rug ca să înțelegem. Treziți-vă oameni buni, ar fi timpul.... lăsați acești părinți în pace cu durerea lor. Numai niște nesimțiți pot acuza părinții care sprijină copii în a ajunge mari campioni, mari recordmani. Chiar credeți că trebuie să obligi un copil care face ce vede de la părinți și are prin DNA moștenită dorința spre mai bine, mai sus, mai tare... Ca să parafrazez cuvintele Mântuitorului IIsus Cristos:(”...să arunce primul cu piatră pentru a pedepsi această femeie, cel care e fără de păcat...”) nu s-a găsit nici unul, toți au plecat pe rând. Pliscul mic și lăsați prostiile, orice performanță implică și riscuri, din păcate pot apărea și tragedii. Să ne plecăm în fața acestor tineri care ne-au făcut și fericiți prin ce au reușit în scurta lor viață, iar acum cu durere în suflet să-i păstrăm în memorie numele lor în rândul marilor campioni. Dumnezeu să-i ierte!

    RăspundețiȘtergere