Am știut încă de când l-am văzut prima dată că nu e ceva în
regulă cu Septimiu Krausz. Întâlnirea avea loc la începutul anilor 2000, mult
după anii de glorie ai Comunismului.
Și totuși, modul în care vorbea, în care se comporta îmi
spunea că e ceva în neregulă cu el.
Când a ieșit la pensie, toți am răsuflat ușurați. Scăpasem, deși
nu știam prea bine de ce.
Bănuiala de atunci mi-a fost confirmată în mandatul de rector
al lui Emil Pop, când Institutul Social Valea Jiului (ISVJ), fondat de Krausz
și alți acoliți, fusese luat sub oblăduirea Universității din Petroșani. Adică,
sediu, utilități, contracte. Tot ce trebuie.
Președintele Societății Academice din România, Alina Mungiu-
Pippidi, dezvăluie într-un articol rațiunea pentru care a apărut acest institut
sociologic tocmai la Petroșani.
Explicația venea din revolta minerilor din 1977 și avea ca
scop ”asasinarea temeinică a capacității românilor de a se asocia prin tehnici
de subversiune, cultivarea neîncrederii, izolarea și compromiterea liderilor”,
cum bine explică Mungiu-Pippidi. Ceea ce a și reușit.
Deși la pensionare am crezut că am scăpat, influența lui
Krausz este încă prezentă în societate prin institutul pe care l-a fondat.
Am fost singurul care a vorbit despre cancerul reprezentat de
ISVJ, atunci pentru căpușarea Universității din Petroșani. Acum înțeleg, însă,
că e vorba de mult mai mult. Iar ceea ce a început tatăl, continuă astăzi fiica
acestuia. Nota e aceeași.
Tot singur am fost și când am criticat acordarea titlului de
Cetățean de Onoare al Municipiului Petroșani, aceluiași Krausz.
Pentru cei care nu știu, interesul asupra relației
sociologilor de dinainte de 1989 cu Securitatea s-a născut după ce reputatul sociolog
Mircea Kivu a recunoscut că a fost informator al Securității lui Ceaușescu.
La final, rămâne
totuși o intrebare: Krausz, ai ceva să ne spui?
Citește și: http://www.jvj.ro/jvj/krausz-cetatean-de-oroare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu