Realitatea dezinteresului pentru participarea publică

Am văzut că prezența scăzută, aproape minimă, a cetățenilor din Petroșani la dezbaterea publică despre ”Pădurea colorată”, precum și lingușeala unor participanți,  a fost prezentată cu oarecare dezamăgire de către presă.

Nu cred însă că absența publică a cetățenilor ar trebi să surprindă cu adevărat. Și spun și de ce.

Cu excepția preocupării mele și a colegilor mei din Asociația Niloran, nu-mi amintesc despre vreun alt demers de crește în vreun fel a participării publice.

Iar o cultură a participării publice trebuie ajutată să se nască. Altfel, toate dezbaterile publice vor arăta asemeni celei de la sfârșitul săptămânii trecute sau chiar mai rău.

Cu fiecare prilej îi vom vedea la rampă pe yesman-ii de serviciu ai administrației și nicidecum pe cei care ar avea cu adevărat ceva de spus, dar și pe fundamentaliștii politicii, gen Dana Damian, care își scot la iveală primitivismul gândirii în speranța unui nou mandat în oarecari consilii.  

Aici ne-a adus lipsa de preocupare pentru participarea publică a cetățenilor.

Îmi place să cred că eșecul dezbaterii publice amintite poate fi perceput ca un semnal de alarmă și un punct de plecare spre îmbunătățirea situației de fapt.

Altfel, o comunitate tot mai depopulată și în care participarea publică este moartă și îngropată poate conveni unora pentru moment, dar duce sigur la falimentul acelei comunități.